Cum menține căile respiratorii orofaringiene o căi aeriene deschise și împiedică obstrucția căilor respiratorii?

Căile respiratorii orofaringiene (OPA) este conceput pentru a menține o căi aeriană deschisă, împiedicând caderea limbii să cadă înapoi și obstrucționarea gâtului. Când OPA este introdus, funcționează ridicând fizic baza limbii departe de peretele faringian posterior, care este principala cauză a obstrucției căilor respiratorii la pacienții inconștienți. Forma și curbura OPA sunt concepute special pentru a urma contururile anatomice naturale ale orofaringelui, permițând aerului să treacă neobstrucționat în trahee. Dispozitivul creează o cale clară pentru aer, asigurându -se că calea respiratorie rămâne brevetată, în special la persoanele inconștiente care nu au reflexe de protecție pentru a -și menține propria căi aeriană.
Pe lângă faptul că ține limba departe de spatele gâtului, calea respiratorie orofaringiană ajută, de asemenea, la stabilizarea poziției țesuturilor moi în gură și în gât. Acest lucru este deosebit de important în situațiile în care pacienții pot fi expuși riscului de suferință respiratorie din cauza unei căi respiratorii compromise, cum ar fi în cazurile de traumatisme la cap, supradozaj de medicamente sau în timpul anesteziei. OPA este proiectat să fie neinvaziv și este de obicei utilizat în setări de urgență sau clinice atunci când este necesară o soluție imediată și temporară pentru a menține brevetul căilor respiratorii.
În timp ce OPA este eficient în prevenirea obstrucției cauzate de limbă, nu protejează împotriva altor tipuri de blocaje ale căilor respiratorii, cum ar fi cele cauzate de obiecte străine, secreții sau umflarea țesuturilor. În aceste cazuri, pot fi necesare tehnici suplimentare de gestionare a căilor respiratorii, cum ar fi aspirația sau intervențiile mai avansate ale căilor respiratorii. OPA necesită, de asemenea, o dimensiune adecvată pentru a asigura eficacitatea; Dacă este prea mare sau mic, poate provoca disconfort sau nu reușește să mențină o cale aeriană deschisă.
Pentru pacienții care sunt capabili să mențină un anumit nivel de conștiință și reflexe ale căilor respiratorii, calea respiratorie orofaringiană poate să nu fie adecvată, deoarece poate declanșa gâdilare sau vărsături. În aceste situații, pot fi luate în considerare metode alternative precum căile respiratorii nazofaringiene sau tehnici manuale, cum ar fi manevra de aruncare a maxilarului. Cu toate acestea, atunci când este utilizat în contextul clinic adecvat, calea aeriană orofaringiană este un instrument fiabil și simplu pentru a preveni obstrucția căilor respiratorii și pentru a facilita respirația.3